Iulian-Anton Brudiu este uimitor!

Posted on Sep 21, 2009 in Blog, Featured Articles, Photo Essays | 0 comments

"Am inceput de mic sa inventez povesti. Povesti din care zanele erau date afara in suturi de catre femei protective si barbati frumosi. Cu maiestrie-mi asezam cuvintele in versuri, de-a lungul portativului de care eram fascinat. Prietenii cei mai buni imi erau creionul si hartia, si locul cel mai fain de joaca era taramul imaginatiei, ingradit doar de scalpul acoperit de suvite blonde.
Credeam ca lumea este tot ceea ce vad si ca e toata buna. Credeam ca pot sa-i fiu mereu prieten. Eram doar un copil fara de nume.
Si imi doream sa cresc, sa fiu ca toti acei oameni inalti pe care arzator doream sa-i intalnesc.

Imi tot scriam povestea si o cantam in scari de bloc, pe timp de ploaie, in fata bancilor pline de-admiratori, scaldate de palpabile, inofensive raze de soare, pe cararea inconjurata de maci zambitori, umbrita de frunzele nucilor sub care ma adaposteam din cand in cand. Mi-amintesc si acum ziua in care mi-am manjit pentru prima data inocenta, incercand sa le rapesc roadele.
De atunci mi-am cantat povestea pe strazile pe care nimeni nu te vede, pe cele unde nimeni nu te-aude, apoi de-a lungul celor unde oamenii te uita. Am pasit curajos pe puntile stramte si fragile ale increderii, crescand pana la inaltimea celor ce mi-au incurajat greselile spre a ma prabusi mai repede in golul lumii lor, inselandu-mi asteptarile. Ma luam la tranta cu impotrivirile celor multi, ce ma privau de entuziasm. Acum, in mare parte, le ignor. Si pe detinatorii lor, deopotriva. Tot ei sunt cei ce ma doresc perfect, desi unii vor afirma altceva. Ma vor la timp, la timpul lor, atunci cand au nevoie de vreo parte din mine, cand poftele lor devin neinfranate si gata sa ma-nghita intr-o clipa. Si daca nu ma vor perfect, cel mai probabil si dezamagitor e gandul ca nu ma mai vor deloc.

Insa acum, copilul asta este mai inalt si are-un nume. Si celelalte binecuvantari primite-odata cu acesta. Si este inca, poate in mod surprinzator, un copil bun, prea bun pentru multi dintre cei care-l cunosc, cei care-l vor, cei care-l cheama. Inca acorda-ncredere, insa atat cat se cuvine, iubeste profund far' a primi nimic in schimb, isi poarta-n continuare curiozitatea spre extreme.
Cele mai bune prietene ii sunt campurile de editare. Pe ele se dezlantuie, alearga, danseaza, urla, tresare si le uda cu lacrimi, multumita celor ce il fac sa planga.
Acolo se nasc strugurii savurosi din care se prepara vinul alb ce-i tine companie in fiecare seara de vineri, pana in ziua-n care il va imparti cu cineva care sa-i returneze dragostea in cantitati iresponsabile. Nu mai permite nimanui sa faca sex cu talentul, frumusetea ori cu inteligenta lui, nu mai raspunde la telefon amagirilor, nu le asculta nici macar mesajele vocale lasate in casuta prafuita.
Simte ca se iroseste si imbatraneste mai repede decat ar trebui intr-un oras in care se perinda doar sufletele adormitilor lumii acesteia.
Si-a propus sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-l parasi, ca pe un vis urat uitat in zorii unei zile insorite si sa se-ndrepte cu tot ce a mai ramas bun in el catre metropola unde, imbratisat de semeni uimitori, isi va regasi casa.

Inca mai scriu povesti. Povesti in care tu te regasesti."

Iulian-Anton Brudiu

Pe tine ce te face uimitor? E vorba despre o culoare? Este vreun sunet sau un acord? Vreo scamatorie? Succesul dobandit la job? Un tic verbal sau un anume gest? Uimesti prin aspectul tau? Numarul de cuvinte pe care le tii minte? Viteza cu care strabati pe bicicleta strazile aglomerate? Colectia ta de lacrimi? Puterea de convingere? Descarcarile necontrolate de buna dispozitie?
Acorda-ti timp de cercetare si descoperire a lucrurilor care te fac uimitor si Iulian va scrie despre tine in cadrul urmatorului sau proiect literar. Simte-te liber sa faci toate aceste lucruri cunoscute, scriind sau trimitand la iulian_brudiu@live.com un filmulet cat mai graitor.
Mai mult, vei putea aparea alaturi de alti oameni uimitori intr-un pictorial memorabil.

Fii uimitor!