Satul copilariei mele

Posted on Oct 11, 2009 in Blog, Featured Articles, Photo Essays | 0 comments

Preiau de pe site-ul www.vestic.ro o stire despre o casa taraneasca din satul Cherelus, judetul Arad, care a fost mutata la Muzeul Satului din Bucuresti si reprezinta un element important in componenta acestuia.

Satul Cherelus este satul in care am copilarit, acolo isi are radacinile mama mea si mi-a ramas pentru totdeauna in inima ca locul in care am inceput sa descopar lumea. Am avut o copilarie fericita si libera, am fost iubit si rasfatat de catre bunicii mei, am copilarit asa cum nu se mai copilareste in ziua de azi. M-am bucurat de lipsa avalansei de informatie si tehnologie, de compania copiilor de la tara, de natura, campii si soare, de mersul la scalda in balti noroioase si pescuitul in canale acoperite cu nuferi galbeni, de zilele dogoritoare in care ii insoteam pe bunici la sapatul recoltelor si de primaverile ploioase cand ma trimiteau sa aduc iarba mare si grasa de pe pasune pentru zecile de iepurashi, de sfarsitul verii cand stateam la umbra prunilor incarcati cu fructe si o priveam pe bunica cum insira frunze de tutun pe ata de canepa pentru a le pune la uscat in podul casei ...

Cadva, la ceas de melancolie, voi scrie un articol despre asta; am multe imagini frumoase din satul copilariei mele si vreau sa vi le prezint intr-o zi de toamna.

Articol: http://www.vestic.ro/2009/10/08/o-gospodarie-din-cherelu%C8%99-este-vedeta-muzeului-satului-fotovideo/

"O gospodarie din Cherelus este vedeta Muzeului Satului!

O splendida casa din lemn, pe fundatie de piatra si grinzi de sustinere din lemn masiv – tipul de constructie pe care studentii de la arhitectura inca isi mai fac licentele – incanta, inca din 1965, vizitatorii Muzeului Satului din Bucuresti. Bijuteria rurala construita in urma cu cateva secole a fost mutata de pe malul Crisului Alb si, conform legendelor locului, a apartinut unei fete bisericesti.

Gospodaria din Cherelus, judetul Arad, a fost adusa in muzeu in 1965, constituind o marturie a culturii romanesti din rasaritul Campiei Crisurilor. Cultivarea pamantului si cresterea vitelor au fost principalele ocupatii ale locuitorilor din zona. Incadrat de vaile raurilor Crisul Alb si Teuz, satul Cherelus a fost sistematizat in perioada stapanirii austro-ungare asupra Transilvaniei. In consecinta, asezarea s-a dezvoltat ca un sat compact, cu strazile paralele intersectandu-se perpendicular. Ansamblul gospodaresc este format din: locuinta si anexele gospodaresti: “istalaul” (sura cu grajd) si “gabanasul”; constructiile sunt imprejmuite de un gard de nuiele stresinit cu spini.

Casa este construita pe o fundatie de piatra, peste care sunt asezate, talpa masiva si cununile de barne, din lemn de stejar. Peretii sunt apoi “brusiti” si lipiti cu pamant, in interior si exterior si varuiti. Acoperisul in doua ape, cu fronton francon, are invelitoare din stuf, batut in trepte.

Planul casei este format dintr-o tinda mediana, flancata de doua incaperi. camera „de parada” in dreapta si camera de zi cu zi, din stanga. In tinda sunt plasate vetrele celor doua sobe “oarbe”, iar in camere se afla cuptoarele propriu-zise: unul tronconic, construit din nuiele fixate intr-o vatra de pamant si apoi lipite cu lut si celalalt, din camera “de parada” in forma unui trunchi de piramida, facut din chirpici. Fumul si scanteile vetrelor din tinda sunt captate de un horn din barne lipite, tot de forma unui trunchi de piramida, care are deschiderea in afara, prin acoperis.

Interiorul casei retine atentia atat prin piesele de mobilier cat si prin textilele decorative. Dintre piesele de mobilier, specifice zonei sunt lazile de zestre “cu spinare” (cu capacul curbat), lavitele lungi, cu spatar si dulapioarele de perete (”uiegare”). In camera de zi retine atentia patul “cu capac” , imbracat in fastuoase tesaturi de canepa si lana, amplu decorate, care-l izoleaza de restul incaperii, in mod asemanator patului baldachin.

Incaperile sunt decorate cu diverse tipuri de tesaturi viu colorate: stergare albe din bumbac cu capete alese, puse “roata prin casa” si “ponevile” de lana (cuverturi), asezate pe paturi. Ceramica smaltuita si nesmaltuita, verde si rosie, din centrele Halmagel si Leheceni, cat si icoanele pictate pe sticla, in stilul specific vestului Transilvaniei, intregesc atmosfera acestei case, reprezentative pentru locuinta taraneasca din zona Crisului Alb.

Text & Foto & Video: Nelu Scripciuc"

Unde ne este inocenta ? Deseori ma intreb acest lucru. De ce trebuie sa ne...
Expozitia "Art Boulevard" s-a incheiat Duminica s-a incheiat festivalul de arta libera in strada "Art...
Salvati muntii Retezat de asfalt! Preiau aici un articol de pe site-ul www.petitieonline.ro,...
(Chiar si eu) sunt uimitor! Un prieten considera ca oamenii chiar pot fi uimitori. Asa...