Adesea, in peregrinarile mele prin Carpati, am ocazia sa-i intalnesc pe oamenii muntilor, iar acestia, cu sufletul deschis si inima curata, imi povestesc despre intamplarile si minunatiile muntelui.
O bucata de cas si un paharel de tuica anima spiritul si indeamna la povesti pana spre seara, cand realizez cu parere de rau ca trebuie sa las in urma creasta muntelui si povestitorii ei si sa ma indrept la vale, spre locul de campare.
Ramai cu bine, munteanule!
Related posts: