Publicat de
Arthur Mustafa
in
12 Mar 2009 |
un comentariu
In seara asta am deschis e-mail-ul si nu m-am bucurat deloc. Am primit un mesaj trist de la o buna prietena si tovarasa de drumetii, Teo:
“Old Friend… Tocmai am aflat ca fost gasit fara viata… in padure, in Zarand… singur, pe o poteca…
Imi pare foarte rau…
A iubit atat de mult muntii si padurea…
Sa se odihneasca in pace…”
Am ramas fara cuvinte …
Nu l-am cunoscut foarte bine pe colegul nostru de la Veniti cu Noi ! Arad; nici macar nu eram apropiati. Am schimbat doar, ocazional, cateva cuvinte. Chiar daca eram amandoi nascuti in Lipova,...
Publicat de
Arthur Mustafa
in
8 Mar 2009 |
fara comentarii
I just want to be ok, be ok, be ok
I just want to be ok today
I just want to be ok, be ok, be ok
I just want to be ok today
I just want to feel today, feel today, feel today
I just want to feel something today
I just want to feel today, feel today, feel today
I just want to feel something today
CHORUS:
Open me up and you will see
I’m a gallery of broken hearts
I’m beyond repair, let me be
And give me back my broken parts
I just want to know today, know today, know today
I just want to know something today
I just want to know today, know today, know today
Know that maybe I will be...
Publicat de
Arthur Mustafa
in
4 Mar 2009 |
fara comentarii
Me and my guitar playing my way
It makes them frown
The little pieces by the highway, bring me down.
Mine is not a heart of stone
I am only skin and bone now
Those little pieces are little pieces of my own
Why don’t you give me some love
I’ve taken ship loads of drugs
I’m so tired of never fixing the pain
Valium said to me, I’ll take you seriously
And we’ll come back as someone else
Who’s better than yourself
Many faces at the doorway – all hanging round
Watch me fighting in the hallway but make no sound
So I’m standing all alone and I’m...
Publicat de
Arthur Mustafa
in
15 Feb 2009 |
fara comentarii
I waited ’til I saw the sun
I don’t know why I didn’t come
I left you by the house of fun
I don’t know why I didn’t come
I don’t know why I didn’t come
When I saw the break of day
I wished that I could fly away
Instead of kneeling in the sand
Catching teardrops in my hand
My heart is drenched in wine
But you’ll be on my mind
Forever
Out across the endless sea
I would die in ecstasy
But I’ll be a bag of bones
Driving down the road along
My heart is drenched in wine
But you’ll be on my mind
Forever
Something has to make you run
I don’t...
Publicat de
Arthur Mustafa
in
11 Feb 2009 |
fara comentarii
Si uite ca trecura 10 ani (zece ani !!!!!!!!) de la absolvirea facultatii. Asa repede ????? Pfffff …
Din pacate, DA !
Noroc cu niste colegi ramasi clujeni si care, binevoitori si sufletisti, s-au gandit sa ne mobilizeze, pe noi, “vandrocii” si uitucii de biologi `99.
Laude d-lui Traian Brad mai ales, care a creat si un blog cu aceasta ocazie, care va sa zica a intalnirii si reunirii noastre temporare. Sa fie intr-un ceas bun, iar blogul e aci: http://bio1999.blogspot.com/
Nostalgii, nostalgii:
Publicat de
Arthur Mustafa
in
1 Aug 2008 |
fara comentarii
Pfffffff, cind se va termina ?
Drumurile noastre se tot despart, obstacole tot apar intre noi.
Vad ca se unesc iar, pentru totdeauna, in cele din urma.
Asteptarea ma omoara …
Publicat de
Arthur Mustafa
in
29 Jul 2008 |
fara comentarii
Va place animalutzul asta ?
Cum ar putea sa nu va placa ? E adorabil !
Insa il distrugem aproape zilnic :(
Recent am conceput un panou de informare turistica pentru administratia Parcului Natural “Lunca Muresului”, avind ca scop informarea turistilor asupra prezentei popindaului (Spermophilus citellus) in perimetrul padurii Ceala.
Aceasta este situata la SV de orasul Arad si este locul preferat pentru iesirile la iarba verde ale aradenilor.
View Larger Map
Insa cuprinde si o zona in care traieste o populatie numeroasa de popindai, specie de mamifer protejata si in...
Publicat de
Arthur Mustafa
in
24 Jun 2008 |
fara comentarii
Ca de obicei, cind merg la bunica, ma apuca melancolia copilariei petrecute aici si incep sa fotografiez cam orice.
Nici de asta data n-a fost altfel :)
Astea sint pernele lasate “zestre” mamei mele …
N-o sa ghiciti ce am fotografiat aici asa ca mai bine va spun: e gravura de pe oglinda care imi reflecta chipul de foarte multi ani …
… iar acest filament (credeti sau nu) imi lumineaza serile din copilarie :)
Mai multe imagini puteti vedea, ca de obicei, dind click pe oricare din ele.